Va rog sa cititi dramatizarea lui Pinocchio si daca elevii doresc, sa-si aleaga un rol si o costumatie pentru un mic spectacol.
Ilie Ciuraru-soim
PINOCCHIO după Carlo Collodi
Prezentatorul ( rosteşte tare, cu bucurie): Stimaţi şi dragii noştri spectatori, Găsiţi-vă o clipă de răgaz Spre a-l cunoaşte pe Pinocchio-Năzdrăvanul. (cu ton grav) În clipe de amar şi de necaz ! (sfătuitor) Aşa-s copiii care nu ascultă ... Voi luaţi aminte, nu faceţi ca el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luaţi după un prichindel ! V-o spune şi Collodi-autorul, Dar v-o repetă şi prezentatorul !
Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap şi o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-şoim, fâlfâindu-şi braţele. Are un cioc de pasăre de pradă. Şoimul rosteşte cu o plecăciune:
Şoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ?
Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ?
Şoimul: Îl văd.
Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ţine atârnat în aer şi aşterne-l uşurel pe iarbă, la picioarele stejarului.
Şoimul: (ieşind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea !
Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Şi bun este sufletul meu. Veniţi, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis
Şoimul: (cu plecăciune) Am îndeplinit întocmai tot ce mi-aţi poruncit !
Zâna: Şi cum l-ai găsit ? Viu sau mort ?
Şoimul: Când îl priveşti, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin şi a îngânat: „Acum mă simt mai bine!”
Zâna: (bate de trei ori din palme)
Câinele: (merge drept, ca omul, cu lăbuţele ridicate; coada îi iese din fracul/costumul negru; aşteaptă porunci)
Zâna: Bine c-ai venit, Medoro! Ia repede cea mai frumoasă trăsură şi dă fuga în pădure. Când ajungi sub Marele Stejar, ai să găseşti întins pe iarbă un biet prichindel de lemn, pe jumătate mort. Ridică-l binişor, aşază-l încet pe pernele trăsurii şi adu-mi-l aici! Ai înţeles?
Câinele: Ham! Ham! Ham! (iese din scenă alergând)
Zâna: (cântă acelaşi cântec, valsând)
În scenă intră căţelul de care se sprijină Pinocchio care are un nas măricel. El cade imediat pe canapea/scaun.
Zâna: (bate din palme de trei ori şi strigă) Să intre doctorii !
Doctorii vin fuga unul după altul: un corb, o bufniţă, un greier-vorbitor, toţi îmbrăcaţi în halate.
Zâna: Aş dori să aflu de la dumneavoastră dacă acest nefericit prichindel este mort sau mai trăieşte!
Doctorul-corb: (îi ia pulsul lui Pinocchio, îi pipăie nasul şi degetul mic) După părerea mea, prichindelul e mort de-a binelea, cra! cra! Dar dacă din nefericire n-a murit, cra! cra!, atunci mai mult ca sigur că trăieşte încă, cra! cra!
Doctorul-bufniţă: Mi-e neplăcut că trebuie să vă contrazic, colega, dar după mine, bu-hu-hu!, prichindelul este încă viu. Însă, dacă din nefericire nu mai trăieşte, bu-hu-hu!, atunci e mai mult ca sigur că e mort de-a binelea !
Zâna: (adresându-se celui de-al treilea) Dumneata ce zici?
Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înţelept, atunci când nu ştie ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoştinţă mai veche, cri! cri! cri! Este un împieliţat cu diplomă!
Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearşaf)
Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... ! E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea.
Pinocchio: (plânge sub cearşaf)
Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra!
Doctorul-bufniţă: Îmi pare foarte rău că trebuie să te contrazic, colega, după mine, bu-hu-hu!, când mortul plânge, este semn că nici nu se gândeşte să mai moară, bu-hu-hu!
Zâna: Dar dumneata ce zici ?
Doctorul-greiere: Ceea ce am avut de spus, cri! cri! cri!, eu am spus !
Toţi trei doctorii: (ieşind din scenă) Şi noi am spus ! Şi ne-am dus !
Zâna: (îl mângâie pe Pinocchio) Vai! Dar prichindelul acesta chiar are febră ! Vai! Vai! Ce doctori! (Zâna exclamă şi toarnă un praf alb – zahăr pudră – într-un pahar cu apă, apoi se adresează cu dragoste) Hai, bea-l ca să te faci sănătos !...
Pinocchio: (se ridică, se uită la pahar, se strâmbă) E dulce sau amară ?
Zâna: E amară, dar are să-ţi facă bine ...
Pinocchio: Dacă e amară, n-o iau !
Zâna: Ascultă-mă! Ia şi bea!
Pinocchio: Dacă e amară, nu-mi place ... (smiorcăindu-se)
Zâna: Bea, şi după ce bei, am să-ţi dau o bucăţică de zahăr ca să-ţi îndulceşti gura.
Pinocchio: Dar unde e bucăţica de zahăr ?
Zâna: Uite-o aici! (şi zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniţă)
Pinocchio: Mai întâi vreau bucăţica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ...
Zâna: (dându-i bucăţica de zahăr) Îmi făgăduieşti ?
Pinocchio: Da. (ia zahărul şi îl mănâncă repede) Ce bine-ar fi să fie şi zahărul o doctorie! Aş vrea toată ziua să mi se dea.
Zâna: Acum ţine-te de făgăduială şi bea!
Pinocchio: (duce paharul puţin la gură, îşi bagă nasul în el) E prea amară ! Nu pot s-o beau!
Zâna: Cum poţi să spui aşa ceva? Nici n-ai gustat-o !
Pinocchio: Aşa ! Nu pot s-o beau !
Zâna: De ce?
Pinocchio: ( cu ton îmbufnat) Mă supără perna aceea ... şi uşa ...
Zâna: (aleargă, ia perna şi o mută mai departe, închide uşa şi revine în faţa lui Pinocchio)
Pinocchio: (plânge, strigă şi bate din picioare) Nu vreau! Nu ! Nu! ...
Zâna: Copilul meu, o să-ţi pară rău !
Pinocchio: Puţin îmi pasă !
Zâna: Cu febra asta vei ajunge în curând pe lumea cealaltă.
Pinocchio: Nu-mi pasă de nimic!
Zâna: Nu ţi-e frică de moarte ?
Pinocchio: Mai degrabă vreau să mor decât să beau doctoria aia nesuferită !
În scenă intră patru iepuraşi: cu urechi şi codiţe. Merg în pas de marş
Pinocchio: Ce vreţi cu mine? (strigă speriat)
Iepurii: Am venit să te luăm, ca să te înmormântăm!
Pinocchio: Să mă luaţi? Dar eu n-am murit încă!
Iepurii: Încă nu, dar mai ai câteva minute de trăit, (unul) fiindcă te-ai încăpăţânat să nu iei doctoria care te-ar fi vindecat.
Pinocchio: (strigă disperat) Zâna mea! Zâna mea bună, dă-mi repede paharul! Nu vreau să mă înmormântaţi! (ia paharul şi-l bea pe nerăsuflate)
Iepurii: Nu-i nimic! De data asta am făcut drumul degeaba! (ies în pas cadenţat din scenă cântând cu toţi.)
Zâna şi Pinocchio: (cântă acelaşi marş vioi, venind de mână în faţa scenei) Am scăpat! Am scăpat! Zâna bună m-a salvat! Am scăpat! Am scăpat! Sunt un alt băiat!
Iepurii: (se întorc în marş) Ai scăpat! Ai scăpat! Zâna bună te-a salvat! Ai scăpat! Ai scăpat! Eşti un alt băiat!
Pinocchio: (cântă) Nu voi mai minţi! Vă promit doar fapte bune! Nu voi mai fugi De acasă-n lume! Îl voi asculta Pe Gepetto, bun părinte, Nasul nu îmi va mai creşte De azi înainte! bis
(a treia oară vorbit cu hotărâre)
Toţi: (cântă) Pinocchio! Pinocchio! Toţi copiii să înveţe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste poveţe. Zâna: Să nu minţiţi, fiindcă greşiţi! Iepurii: Să ascultaţi! Să învăţaţi! Pinocchio: Să fiţi cuminţi lângă părinţi! Toţi: (cântă) Pinocchio! Pinocchio! Toţi copiii să înveţe! Pinocchio! Pinocchio! Aceste poveţe. Prezentatorul: Aţi ascultat, copii, Doar un crâmpei din viaţa lui Pinocchio Cea plină de peripeţii! Să râdem, dar să şi-nvăţăm, Cum este bine ca să ne purtăm. V-a spus-o şi Collodi – autorul – V-o spune şi prezentatorul.
lista lecturi suplimentare
povestea unui om lenes-pag.2
povestea unui om lenes-pag.1
dramatizare Pinocchio -3
dramatizare pinocchio -2
dramatizare Pinocchio-1
dramatizare Pinocchio-4
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: cuzavoda2a
Mesaj:
cuzavoda2a
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.